Un omagiu la finele perfectiunii…

E seara de 27 martie 2008…pornesc plictisit televizorul…din intamplare, in nestatornica goana printre posturile TV, observ in treacat inconfundabila figura a marelui lingvist George Pruteanu. Ma intorc si citesc pe banda stupefiat: “Lingvistul si omul de televiziune George Pruteanu a murit”…
Au urmat apoi cateva momente de liniste si doliu pe care mi le-am impus. Mi-au trecut prin cap toate ideile legate de marele si singurul lingvist, in toata puterea cuvantului, al Romaniei.
Nascut la 15 decembrie 1947, si-a dedicat intreaga viata corectitudinii si puritatii limbii pe care o iubea si pe care o vorbea din primii ani ai vietii-romana. Desi a avut o viata grea, dupa cum zicea si el, a gasit in carti cel mai bun stapan:”Ramas fara parinti la 20 de ani,”batranii” mei au fost cartile”. Prin simpla lui prezenta si existenta a schimbat mentalitati si cai ale vietii, indrumand cu dibacie calea multor studenti si impunandu-se adesea in lumea politica, lingvistica si cea a televiziunii.
Uneori, ramas fara aliati, hartuit de presa si criticat de inculti, s-a retras strategic din lumea murdara a micului ecran si a gasit intotdeauna calea cea buna pentru a reveni in forta si a-si spune concisa parere despre subiectele pe care le aborda.
Chiar daca acum e prea tarziu, doresc sa-i multumesc celui care reprezinta “ultimul samurai” autentic in domeniul politicii si limbii romane. Spiritul sau de justitiar va dainui mereu peste tara aflata acum in declinul neintrerupt. Dumnezeu sa-l odihneasca.

by Green Brain

~ de robynstein pe martie 28, 2008.