Respect ‘89

Amintindu-ne de zilele ce s-au scurs ireversibil peste noi, privind în spate peste umarul drept, vedem vremurile de teroare în care ne-am zbatut timp de cativa ani, când iadul s-a coborât pe pamânt. Astazi, desi asa-zisa democratie domneste peste tara noastra ,n-am uitat timpurile în care primeam mâncare cu ratia si ne vorbeam cu “tovarase”. Satui de felul cum eram calcati în picioare, am rabufnit, asemenea unui butoi cu pulbere care se aprinde la prima scânteie. Asadar, în decembrie 1989, scânteia a sarit si tara a început sa arda, mistuind în focul ei sute de oameni nevinovati. Violentele nu mai încetau, oamenii mureau, iar libertatea nu vroia sa apara. Pâna când, creatorul sistemului care ne omora lent ca si cancerul, a fost rapus. O lume întreaga s-a prabusit pentru noi, iesind la lumina lumea pe care o visam, o lume libera, democrata. Dar azi, cand comunismul ni se pare o aberatie, noi cei câtiva români cu spirit national, ne aducem aminte cu mândrie de eroii din iarna lui ‘89, cei care s-au jertfit pentru libertatea noastra. În spiritul nationalist, o campanie si-a facut loc, având scopul de a multumi eroilor din 1989. Sustinând-o, am contribuit cum am putut la mediatizarea acesteia, prima actiune fiind cea prin care împânzeam orasul cu afise cu motto-ul campaniei si anume “Decembrie ‘89 Eroii Nu Mor Niciodata”. Însa, ne tot zbatem pe uscat, ca pestii dependenti de apa, ca drogatul fara seringi, ca maestrul Dobrin fara minge, fara sa ne putem raspunde la o întrebare “Cine a tras în noi la revolutie?”…

by Green Brain

~ prin hooliganscrew pe februarie 22, 2008.